Ieri
Ia ziua de ieri cu tine, sa nu poti uita de mine [...]
De data asta intervalul s-a dublat. Au fost patru ore in care l-a retinunt langa ea, cunoscand foarte bine sentimentele amandurora. Acum nu il mai simtea ca pe o prada a ei, asteptand triumful. Acum era al ei si numai al ei, erau legati de sentimente puternice amplificate in timp. Au cazut amandoi in capcana vietii, dar nu fac niciun efort sa scape. Se complac in situatia data pentru ca le place, pentru ca isi doresc si pentru ca nu au de ales. Si daca ar avea, ar face aceeasi alegere la nesfarsit pentru ca se iubesc, pentru ca se doresc si pentru ca trupurile si sufletele lor devin un intreg atunci cand sunt impreuna, intreg care se rupe de fiecare data cand se despart.
Stia ca in curand vor pleca din nou acasa si vor avea fiecare viata lui. Ar fi prelungit ultimele clipe de imbratisare la infinit, ar fi ramas acolo impietrita langa pieptul lui, ascultand bataile inimii. Le-ar fi numarat pana la ultima si nici atunci nu s-ar fi dezlipit de sufletul care i-a adus din nou linistea in viata.
Dar cum nu totul e facut sa fie perfect, nici povestea asta nu are numai parti bune. Desi pana acum s-ar spune ca totul e perfect, ca are parte de dramul ala de nebunie (desi eu as spune ca sunt tone), dar ca in acelasi timp predomina linistea, ca indiferent de cati s-au opus ei merg inainte, uite ca 'dusmanul' s-a gasit a fi tocmai un fir buclucas de par mai lung de 30 cm, care culmea, nu era blond, nici macar saten deschis. Asta a fost oricum, nimic pentru ei. Totul continua ca si cand n-ar fi fost
