joi, 27 mai 2010

Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

marți, 25 mai 2010

Sol

Chiar daca nu sunt mare fan Buddha si nu citesc in totalitate sutrele lui pe care un bun prieten mi le tot trimite in speranta ca le voi citi si le voi intelege vreodata, astazi am gasit un citat de-al lui intr-un ghid turistic al Chinei.

Actiunile mele imi apartin in exclusivitate. Nu pot evita consecintele actiunilor mele. Actiunile mele reprezinta solul pe care se sprijina fiinta mea.

Nu stiu daca s-o privesc ca pe o incurajare sau exact opusul, dar mi-a placut. M-am gandit la tot ce am facut pana acum si la ce am invatat din actiunile mele. Mi-am dat seama ca solul pe care ma sprijin se ridica treptat si se modeleaza dupa placul meu. Nu stiu cat de bine am actionat in anumite momente, dar important este ca am reusit sa ridic, sa cladesc ceva, nu sa sap adanc in solul pe care ma sprijin.

marți, 18 mai 2010

Caut...

Caut un prieten care sa-mi spuna mereu adevarul,
care sa nu-mi ascunda defectele,
care sa nu dispretuiasca lacrimile mele.
Un prieten...
A carui prezenta sa aduca bucurie si a carui tacere sa transmita pace,
care sa inspire incredere si amintirea lui sa-mi dea curajul necesar sa merg mai departe.
Un prieten...
Caruia sa-i pot spune: Iarta-ma!
O data, de doua, de trei ori...
Un prieten...
Care sa nu fie nici maestru, nici discipol, dar coleg cu care
sa pot merge catre infinit in orice moment.
Un prieten...
Care in zori de zi sa nu-mi zica "Buna dimineata!"
Dar care sa ma imbratiseze cu inima, cu un zambet amabil.
Un prieten...
Care sa creada in prietenie si care sa traiasca asa cum indrazneala cucereste libertatea.
Prietenia sa fie dulce ca sucul gustos si parfumat dintr-un fruct amar al unui arbore spinos.
Un prieten...
Care sa nu dea sau sa primeasca
Dar sa fie in stare sa imparta!

sâmbătă, 15 mai 2010

In jur e pace, nu-mi place!

In suflet port un razboi...

Al Treilea Razboi Mondial a avut loc in anul 2010, avand la baza un conflict interior, psihologic si social. Personajul principal a fost caracterizat mai ales in mod indirect, prin faptele sale si prin protretul moral, cel fizic lipsind cu desavarsire, fiind distorsionat din cauza oboselii. Din punct de vedere al compozitiei "Razboiul" este structurat simetric, relatia dintre incipit si final fiind una foarte stransa, aproape identica. Stress-ul din incipit are o dimensiune cu mult mai mica decat cel din final, dar se merge pe aceeasi idee. Intriga este reprezentata de dorinta inexplicabila a personajului principal si de incapatanarea lui de a merge mai departe, constient fiind ca s-ar putea sa nu obtina rezultatul dorit. Desfasurarea actiunii si punctul culminant se vor descoperi pe parcurs, iar deznodamantul va fi unul vital.


The end.

miercuri, 12 mai 2010

INEVITABIL

Titlul unei melodii pe care am piratat-o de curand si care nu are absolut nicio legatura cu ceea ce urmeaza mai jos, dar inspira :)) Sa-mi fie cu iertat ca nu am dat 12 verzisori s-o cumpar. Promit ca la prima pensie o voi face! Asta daca pana atunci guvernul si mister president n-o sa ajunga la concluzia ca mai bine pensionarilor li se dau cornuri cu lapte in loc de bani.



Dupa ce m-am chinuit o gramada timp sa scriu o amarata de compunere la engleza si am facut un efort supra omenesc sa ma ridic din pat in conditiile lunare in care ma aflu, ajung intr-un final la scoala si ce-mi vad ochii? Toata clasa mea pleaca! - inevitabil - Unde mai pui ca ma intalnesc si cu una dintre colegele mele "preferate"...



Cu toata durerea mea de la mijloc in jos si cu starea de greata m-am plimbat prin oras, cautandu-mi rochie pentru banchet. Ei bine, n-am gasit nimic. - inevitabil - Norocul meu este ca mai e o luna pana la minunatul chef de final de clasa a 12a si imi ramane timp sa o gasesc pe za one!



Si colac peste pupaza, ma asez in parc pe o banca. Langa mine 2 babe care vorbeau despre ... vibratoare? Nu! Despre vietile celorlalti? Nu! Vorbeau despre cavouri, domn'le! Ca sa fie din piatra de aia si sa scrie aia si sa faca pe ailalta. Like.. WTF? Inteleg ca asteapta moartea, da' chiar asa sa se gandeasca la cum va arata locul lor de veci? De parca ar mai conta... Oricum tot o apa si-un pamant o sa ajunga, indiferent ca are cavou de aur sau ca are 3 metri de pamant peste.

miercuri, 5 mai 2010

Ca taranu' la oras...

29 mai 2009
Ieri avusei parte de o plecare fulger in mareata capitala, impreuna cu pretena Pinky, pan’ la IDM de urgenta si inapoi. Toate bune si frumoase, shoppingul s-a dovedit un bun antidepresiv, pentru ca, da, desi era 29, eram down cum nu se poate. Shopping fulger, am gasit repede o rochita si o pereche de “izmene” pentru Pinkish dude si am luat-o la goana ca sa ajungem in timp util sa prindem microbuzul de 6.

Ca taranu’ la oras, cu ochii prin toate partile, Pink zareste un tip bun.

“Asta-i metroul?”

“Cred ca da.”

si ne-am urcat.

Ma uit in spate cu un comentariu acid pe buze la adresa doamnei blonde cu radacini negre, misto, ghiul de aur si sprancene desenate cu dermatograf – aparitie absolut sinistra, care m-a infiorat pana la oase – cand, observ ca Pinkish dude nu mai e in spatele meu. Soc! Dau sa ies. “Atentie, se inchid usile” imi spune cucoana cu voce de 89 89. O vad intr-un final pe Pink la capatul celalalt al vagonului. Ma indrept spre ea cu un baston virtual in mana si cu un comentariu parinetsc *cough* acuzator *cough* dar inainte sa apuc sa imi vars acidul Pink imi sopteste in ureche. “Fata, ce tip bun!”

pufnesc in ras.

Vocea antrenata si insinuanta ma anunta calm. “Urmeaza statia … Crangasi”

- Fata, am gresit metrou’!

- Fata, ce tip buuun!


Am citit prima data aici si m-am distrat copios! La un an de zile inca mai rad cu lacrimi si febra musculara la dreptii abdominali [sorry, viitor student :D]
Sigur ca nu se putea sa nu fac si eu parte din actiune :))

duminică, 2 mai 2010

8:00 PM


Am cunoscut-o la un bal de liceu
Acum chipul ei mi-l amintesc cu greu

Si zi de zi treceam pe strada ei
Statea intr-un bloc la
etajul 3

Jurnal: 1MAI


Dimineata. Somn. 14:00 wtf? N-a sunat ceasul?! Bucuresti? Huh? o.O oo nu! Baie, baie, baie [hipnotic] Dus, dus, dus! Not! S-a dus dracu' cursul meu! Well... Let's go!
Bio, bio, mate, romana [...] X: Hai afara! Go, go, go! Dus, dus, dus, haine pe sus, ma
chiaj [...] Y: Coboara! Suntem jos! What? Are you crazy? o.O perie, pieptene, parfum Z: Hai, nu vii? Adidasi, sireturi Mama: Geaca n-ai? Tata: Las-o dom'le ca e cald! Go, go, go!
X: Finally! plimbare, parc, colegi, terasa, pizza, poze, baie, chelner stupid, reuniune de baie, nervi, hotarare, drum, masina, bye bye colegi, port, frig in port, tigari, si mai frig in port, again masina, Y si degetul mijlociu, muzica, centura, gropi, acasa la Z, dosare, patura moale, film, castelul Razvan, Pinky ucide, calul se partaie cand aude Razvan, radem, radem, stam inghesuiti, radem, radeam, suc, radem radem, suna telefonul, nu mai radem, cod rosu, film terminat, frig afara, masina, centura, muzica [da, stiu, again!!] telefon stresant again, in sfarsit acasa! Mama: Unde ai fost pana la ora asta? Raspuns: La Z, usa trantita, trecem peste partea nasoala, foame, sete, somn, ce fac mai intai? raspuns: pipi! impacare cu mama, radem, radem, mama pica de somn, pleaca, deschid calculatorul, intru pe net, 3:45...
Aoleu! Deja am sarit in 2 mai. Scuze!


The end!