Momente...

Da, sunt momente cand sunt nesigura. Imatura. Copilaroasa.
Sunt momente cand nu stiu sigur ce vreau, daca vreau, pentru cand vreau.
Da, de multe ori ma simt lipsita de putere, ma simt infranta.
Sunt momente cand rautatea de care ma lovesc ma doboara, ma macina.
Da, sunt momente cand simt ca pot face orice si momente cand vreau doar sa dorm si atat.
Poate pentru unii sunt slaba, poate pentru altii puternica. Poate sunt si una si alta. Uneori slaba, alteori puternica.
Nu sunt cea mai rabdatoare persoana din lume si nici cea mai calma. Ma enervez si pace. Si la fel de repede imi trece.
Asta-s eu. Punct.

Shit happens

Ooook. Aseara am avut parte de un soc destul de mare al vietii mele din care inca nu mi-am revenit complet. Nu pot sa spun ca a fost un soc de natura negativa.

Dimpotriva.

In urma unei intalniri de gradul 1 cu cineva cunoscut mie am constatat ca eu si cea mai buna prietena a mea, cea care imi e ca o sora le-am dat muie unor alte doua bune prietene, fara sa vrem. Acum... Nu stiu daca sa rad, sa plang sau ce altceva sa mai fac.

Coincidenta sau nu, ideea este ca cele mai bune prietene si-au luat-o in bot maxim de la noi, alte doua bune prietene. Cum s-au gasit dintre toti oamenii de pe planeta asta ca aia doi sa gaseasca sa le insele pe astea fix cu noi nu-mi explic inca. Mi se pare rupt din povesti, din telenovela, din seriale americane, numai din realitate nu. Si culmea ca asta e realitatea!

Iubirea

Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa schimb ceva as face-o!

Ce sa fac daca te iubesc?

Ce sa fac daca nu stiu sa distrug zidul asta de ura care ne desparte?

Si de ce nu poate sa fie bine?

De ce nu e suficienta iubirea?

De ce fiecare clipa de fericire trebuie sa o platesti in lacrima?

Look what I've found =)

Navigam aleator pe Facebook si am dat peste profilul unui tip care avea asta la descrierea personala si pot spune ca mi-a placut. Am vrut sa o pastrez si unde in alta parte mai bine decat aici?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.


- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

For you, my precious!

...and for all the visits I'll pay you at Cluj <3
[a se tine cont ca m-am straduit sa scriu in engleza, desi se observa in mod evident el español din Yahoo! Messenger-ul meu :)) ]

Maria's Yahoo! Messenger status: painting :)


Mostrar mensajes recientes (F3)

Cristina: ce faci? :D
Maria: luai o pauza
Cristina: hai sa barfim :D
Maria: hai >:)
Cristina: pe cine? :-?
Maria: ma gandesc
Maria: draci, nu stiu, prea multe optiuni @-)
Cristina: damn it! :))
Cristina: tragem la sorti
Maria: zi o litera
Cristina: facem ca la fazan: eu zic A si tu zici STOP
Cristina: A
Maria: stop
Cristina: P
Cristina: Pana
Maria: panaaaaa
Dana: =))
Cristina: =))))))
Maria: telepatie
Cristina: ai uitat ca tu esti jumatatea mea de creier?
Maria está escribiendo...
Maria: never ;;)
Cristina: :X

Ai lasat in pieptul meu un gol imens cand ai plecat. Ce pacat! N-ai inteles ca te iubesc cu adevarat... Stii bine ca nu ma suporta unii. De ce, iubitul meu, te iei dupa gura lumii? Sufera cel ce iubeste, cel iubit isi bate joc. Spun cu foc ca pentru tine am fost un simplu joc. Viata fara tine e din ce in ce mai grea, dar stiu ca speranta moare ultima!

o zi banala

Poate din viata oricarui om, dar cum eu nu sunt orice om, nu si din viata mea.
Neavand chef de seminarul de mate si terminand cu doua ore mai devreme laboratorul de biochimie, am ajuns mai devreme [cu mult!] acasa. Programare la 'frizer' imi facuse maica-mea, eu nu trebuia decat sa ma duc si sa ma intorc. Zis si facut. Ma intorc frumusel acasa, deschid el portatil [ca tot mergem la cervantes] si zic sa-mi citesc mailurile. Cam asta fac de fiecare data cand imi deschid laptopul. Si ce-mi vad ochisorii mei frumosi? Ceva legat de horoscop, astre si alte balarii. Hai sa citim, sa vedem ce se mai poarta in materie de ghicit viitorul in cafele, ciocolate calde si/sau cappucino. Imi caut eu respectiva zodie atlantidica si gasesc urmatoarele:

Za'our predispune spre ordine, obiectivitate, naturalete, sociabilitate. Nativul Za'our este atras de simplitate si de frumos. Este o persoana vesela si zambitoare, rezistenta in fata presiunii, inzestrata in multe cazuri cu un simt al umorului rafinat. Za'our dispune si de simt practic. Este totodata si o persoana cu picioarele pe pamant, ce isi cunoaste foarte bine limitele si posibilitatile. [blablabla pana aici toate perfect adevarat. in mod suprinzator!] Za'our are o personalitate puternica, insa intampina dificultati atunci cand se afla in postura de a lua decizii radicale, ce ii pot schimba definitiv cursul vietii. [in mod si mai surprinzator si astea, pana aici, sunt adevarate! deja mi-e frica de ce va urma] Za'our va avea parte de mai multe iubiri de-a lungul vietii sale, insa una singura ii va marca destinul. Aceasta ii va schimba total conceptiile sale despre iubire. [aici deja ramanem stupefiati :| ]

In Rai fara tine , e moarte, e gheata!
Si-n iad langa tine e bine, e viata!
Si-n iarna cu tine sunt toate-nflorite,
Si-n vara cand nu esti sunt toate pierite
Tu esti sufletire de duhuri istete,
Si-ai fi mangaiere, de-ai fi cu blandete,
Esti inimi trufase in treaza placere,
Cu orice miscare si chiar cu tacere.

Nicolae Vacarescu

Georgeasca. Cu e

Am o prietena care si-ar dori enorm s-o cheme Ana in episodul asta, dar ma jur ca o spintec de vie si ii pun alcool pe rani daca nu-i spun Maria. Ana a inceput sa-mi irite membrana timpanica de vreo 11 luni incoace. E ca un fel de insecta lipitoare intrata in urechea mea si nu vrea sub nicio forma sa iasa de acolo. Si de parca nu-i ajungea, incepe si da din picioarele cu gheare ascutite, ranindu-mi grav nu numai timpanul. Si nu, nu ma refer la sistemul de trei oscioare care urmeaza :)
Asadar, Maria este cea care imi suporta toate crizele de nervi, de ras, toate 'acele zile' cu pachetul 'inainte si dupa', toate temerile si ingrijorarile mele pentru nimic, toate discutiile necoerente si aberatiile infinite despre lume, univers si alte banalitati. Maria trebuie sa stie ce gandesc atunci cand vorbesc codat la telefon, trebuie sa stie unde sunt atunci cand creierul meu nu mai e in stare sa proceseze informatiile care ajung la el si sa faca pe GPS-ul meu viu si ambulant, sa-mi ghiceasca sentimentele cand cineva imi da cu o bata imaginara in cap pentru ca eu nu binevoiesc sa vorbesc. Maria are ca un fel de un al saselea, al saptelea si al optulea simt fara ajutorul carora n-ar fi reusitsa-mi suporte isteriile, depresiile, tentativele de emo si excesul de optimism urmat, bineinteles, de o mare cazatura in cur de pe norisorul roz si pufos.
Si stii ce e bine in toata chestia asta? Ca eu o am pe Maria si Maria ma are pe mine, chiar daca de cele mai multe ori suntem nesuferite, insuportabile, cu chef de cearta si de criticat.

Pastele. Nici nu mi-am dat seama cand a venit anul asta. Am fost ocupata ba cu facultatea, ba cu Cervantesu', ba cu ... diferite alte chestii ( :D ) incat chiar nu mi-am dat seama. Abia ieri cand, plimbandu-ma hai-hui prin oras am observat ca o gasca de credinciosi cu lumanari/candele in mana incojurau biserica cu taica popa in frunte, am realizat cam in ce perioada suntem. In anii trecuti ma pregateam cu cel putin o saptamana inainte, stiam ca vine vacanta, intram in febra curateniei, ma simteam oarecum mai libera. Acum nu tu vacanta, nu tu curatenie, nu tu libertate. N-am apucat decat sa fac curat in camera de camin. Si asta pentru ca am ramas ultima si ma plictiseam groaznic, nu ca as fi vreo maniaca.

In schimb, a fost cu certitudine cea mai frumoasa sarbatoare petrecuta in ultimii 20 de ani (tinand cont ca mai am ceva timp pana adaug un 0 la varsta mea actuala de 2 ani). Stiu ca sentimenele frumoase nu se scriu, ci se traiesc, dar nu pot sa trec cu vederea si in lipsa unui jurnal vin si ma 'plang' aici. De ce sa ma plang? Hmmm.. Poate pentru ca totul urmeaza sa se termine in curand. Dar nici de asta nu ma pot plange! Pero creo que nos estamos llendo por las ramas, cum ar zice un spaniol. Nu despre asta voiam sa vorbesc!
Voiam doar sa imortalizez momentul unei sarbatori perfecte, alaturi de persoanele cele mai dragi (familie, prieteni, <3 ) Cu totii au avut ceva special, scanteia lor in seara asta. Toti au facut ca Pastele de anul asta sa fie deosebit. Dupa o noapte amestecata cu tot felul de sentimente, acum, la rasarit, ma simt fericita, implinita. Ce va fi dupa ce trag un pui de somn? Nu mai conteaza! Face parte din viitor si viitorul e mereu confuz.
Iubesc. Va iubesc!

Tot ce stiu acum este ca te iubesc si ca nu vreau sa renunt la tine. Ceva sau cineva acolo sus a vrut ca noi doi sa fim impreuna si eu am sa lupt pentru tine, pentru noi cu indiferent cine va fi nevoie. Am nevoie doar ca tu sa fii alaturi de mine. Nimic mai mult. Cu tine alaturi pot merge pana la capatul lumii pe jos in talpile goale. Te iubesc si sunt sigura ca nu stii cat. Nu ai de unde sa stii, nici chiar daca ar exista carti care sa-ti spuna cum sa citesti in sufletul meu. Nici eu nu stiu cat de mult. Si nici nu pot sa exprim asta prin cuvinte. Abia reusesc prin fapte. Nici asta nu-mi iese prea bine, oricum. Sunt sigur ca sunt atatea cuvinte frumoase pe care le meriti, dar pe care eu nu stiu sa ti le spun. Sunt mica in comparatie cu lumea asta mare. In ciuda acestui fapt iti ofer tot ce am eu: sufletul meu, inima mea, iubirea si sentimentele cele mai frumoase mi le indrept toate catre tine. Te-am ridicat pe un piedestal si te tin acolo alaturi de cele mai scumpe fiinte din viata mea. Nu ma dezamagi! Demonastreaza-mi ca tu esti una dintre fiintele pentru care merita sa joc ultima carte! Eu stiu asta, dar sub semnul zodiei mele sunt nesigura si am nevoie de dovezi. Incerc sa ma schimb, dar mi-e greu. N-o fac pentru tine. Nu-mi place sa ma schimb pentru altii. O fac pentru mine pentru ca nu-mi face bine sa fiu atat de pesimista, indoielnica, nesigura pe mine insami si pe ceilalti. Si pentru asta tot tie trebuie sa-ti multumesc. La fel ca pentru multe altele. Nu pot decat sa ma ofer intru totul. Tu vei stii ce sa faci cu mine. Si daca imi va fi rau, voi stii sa ma ridic si sa plec cu inima franta si cu visele spulberate. Dar stiu ca n-ai sa faci ceva care sa ma raneasca.

Ce varsta amoroasa am?

Esti adultul de 38 de ani:

Iti place sa te dedici trup si suflet unei relatii si de aceea esti foarte pretentioasa in ceea ce priveste barbatii. Iubitul ideal in viziunea ta trebuie sa fie increzator in fortele proprii, sa stie ce vrea de la viata, sa fie organizat si sa aiba intotdeauna ceva de facut. Nu iti plac romantismele, fiind de parere ca acestea doar simplifica viata. Tu nu ai nevoie de un baiatel pe care sa il educi si sa il inveti “scoala vietii”, ci de un barbat matur, sigur pe el in orice situatie si care sa iti poata oferi stabilitate.



Huge, baby, huge! I'm so older :))

Coming back home

Ma uitam lung in zare si pe linia orizontului cerul si pamantul se imbinau pe acelasi ton de alb imaculat. Intreaga imagine era dominata de zapada asezata inclusiv pe ramurile copacilor ce intindeau paduri de-a lungul drumului. Singurele pete negre erau stalpii de telegraf. Asa vedeam eu viitorul meu. O intindere giganta de alb, o coala de hartie pe care incep sa desenez cu creionul ici-colo cate o linie. Intram intr-un sat. Treptat, totul capata forma. Casele, gardurile, oamenii, semnele de circulatie reprezentau viitoare intamplari, poate chiar obstacole. Acum totul e din nou alb. Exact asa e si cu viata. Acum stii totul si intr-o secunda nu mai ai nimic, iar ciclul se repeta la infinit pana in ultima clipa.