vineri, 10 septembrie 2010

episodul 2


[22:56] Nu mai am cum sa stau. Vorbim maine. Ajung acasa in curand si nu mai pot sa te sun. Poop dulce un bot :*

[23:04] La masa, in bucatarie cand... I can feel you breathe it's watching over me and suddenly i'm melting into you there's nothing left to prove baby, all we need is just to beeee... Numar Privat. Mi se pune un nod in gat. Si totusi imi fac curaj, altfel bate la ochi. Apas butonul verde. Dau volumul aproape de minim.

- Da?!
- Poti sa vorbesti?

- Nu.
- Bine. Hai ca ne auzim maine, da?

- Da.
- Te pup dulce ):
- Si eu.
- Pa pa!
- Pa!

Inchid. Blochez tastele. Il bag inapoi in buzunar. Ca si cum n-ar fi fost. Fiuf! Ne-am spalat pe maini si de data asta. Se pare ca n-au bagat de seama sau n-au vrut sa bage de seama. Ce ciudat e sa nu spui mai mult de doua litere la telefon cand alte dati stateam cu orele fara critici si ascunzisuri. Mi-e dor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu