Viata nu este ce ai trait, ci ce îti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti
sâmbătă, 7 august 2010
episodul 1
Dupa ce a avut o crunta lipsa de bun simt si l-a tinut doua ore fara cateva minute, timp in care l-a chinuit prin placerea-i sadica de a lasa "desertul" pe final, a mai avut si tupeul fantastic de a-i citi mesajul scris oarecum analfabet.
- Ii raspund?
Cateva clipe a tacut, privind in gol prin parbriz.
Si-a ascuns ranjetul in buclele largi si negre ce-i curgeau pe umeri.
- Spune-i ca sunt pe drum, a mormait de la volan. Conducea doar cu stanga, fiindu-i imposibil sa se dezlipeasca total de ea. Isi tinea mana dreapta pe coapsa dezgolita inca de cand au plecat spre casa. Il fascinau picioarele lungi, dar ale ei aveau ceva-ul aparte care le lipsea tuturor.
- Ai grija!
In incercarea de a schimba viteza cu aceeasi mana cu care ar fi trebuit sa pastreze directia masinii a lasat volanul liber si au intrat pe contrasens.
- Ce noroc ca la miezul noptii orasul e pustiu! Ii mai scriu altceva? In tonul ei se observa repulsia totala pentru destinatarul mesajului si in acelasi timp lipsa de interes pentru ce li s-ar fi putut intampla. Isi simtea triumful aproape. Dupa alte cateva momente de liniste a raspuns soptit: Nu.
- Atunci sa punem punct, a ranjit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu