Pastele. Nici nu mi-am dat seama cand a venit anul asta. Am fost ocupata ba cu facultatea, ba cu Cervantesu', ba cu ... diferite alte chestii ( :D ) incat chiar nu mi-am dat seama. Abia ieri cand, plimbandu-ma hai-hui prin oras am observat ca o gasca de credinciosi cu lumanari/candele in mana incojurau biserica cu taica popa in frunte, am realizat cam in ce perioada suntem. In anii trecuti ma pregateam cu cel putin o saptamana inainte, stiam ca vine vacanta, intram in febra curateniei, ma simteam oarecum mai libera. Acum nu tu vacanta, nu tu curatenie, nu tu libertate. N-am apucat decat sa fac curat in camera de camin. Si asta pentru ca am ramas ultima si ma plictiseam groaznic, nu ca as fi vreo maniaca.

In schimb, a fost cu certitudine cea mai frumoasa sarbatoare petrecuta in ultimii 20 de ani (tinand cont ca mai am ceva timp pana adaug un 0 la varsta mea actuala de 2 ani). Stiu ca sentimenele frumoase nu se scriu, ci se traiesc, dar nu pot sa trec cu vederea si in lipsa unui jurnal vin si ma 'plang' aici. De ce sa ma plang? Hmmm.. Poate pentru ca totul urmeaza sa se termine in curand. Dar nici de asta nu ma pot plange! Pero creo que nos estamos llendo por las ramas, cum ar zice un spaniol. Nu despre asta voiam sa vorbesc!
Voiam doar sa imortalizez momentul unei sarbatori perfecte, alaturi de persoanele cele mai dragi (familie, prieteni, <3 ) Cu totii au avut ceva special, scanteia lor in seara asta. Toti au facut ca Pastele de anul asta sa fie deosebit. Dupa o noapte amestecata cu tot felul de sentimente, acum, la rasarit, ma simt fericita, implinita. Ce va fi dupa ce trag un pui de somn? Nu mai conteaza! Face parte din viitor si viitorul e mereu confuz.
Iubesc. Va iubesc!